Pe marginea misteriosul Proiect Rainbow (Curcubeul), cunoscut mai degraba ca Experimentul Philadelphia, au curs rauri de cerneala timp de aproape sapte decenii, fara ca vreun singur cercetator sa poate oferi un raspuns multumitor legat de ceea ce se presupune ca s-ar fi intamplat cu distrugatorul USS Eldridge in 1943. Daca pentru unii, totul nu este decat o farsa a unor minti prea infierbantate, realitatea unor cazuri, multa vreme secrete (Proiectul Manhattan prin care se realiza primabomba atomica, sau Proiectul Habbakuk prin care se construia un portavion de gheata), nu a facut decat sa dea apa la moara celor care cred ca bizara teleportare a vasului american, din timpul celui de al doilea Razboi Mondial, este si acum o realitate bine ascunsa de autoritatile de la Washington.
Inca din 1930, cercetatorii americani analizau la Universitatea din Chicago posibilitatea de a face un corp invizibil prin intermediul electricitatii, activitate condusa, din cate se pare, de controversatul om de stiinta sarb, Nikola Tesla. Noua ani mai tarziu, proiectul era mutat la Universitatea de Studii Aprofundate din Princetown, acolo unde era cooptat in echipa de cercetatori si germanul Albert Einstein. Rezultatele studiilor nu au fost date niciodata publicitatii, sporind aura de mister a acestora, desi legendele urbane tesute in jurul lor spun ca invizibilitatea obiectelor fusese atinsa, chiar daca reusita nu implica decat obiecte de mici dimensiuni. Era punctul de plecare al celui ce avea sa devina unul dintre cele mai bizare si mai controversate proiecte din istorie, Experimentul Philadelphia.
Se pare ca in data de 28 octombrie 1943, in portul orasului Philadelphia, oficialii armatei americane pusesera la dispozitia cercetatorilor distrugatorul USS Eldridge pentru a testa efectele invizibilitatii asupra navelor de lupta. Ceea ce a urmat, se va dovedi un scenariu demn de filmele de groaza.
Conform legendelor tesute in jurul acestui experiment, la scurt timp de la pornirea puternicelor generatoare electrice instalate pe nava, USS Eldrige a fost acoperita de o ceata alb-verzuie care in cateva minute parea sa devina materiala. La scurt timp dupa aceasta, nava disparea din campul vizual si de pe ecranele radarelor pentru aproximativ 5 minute pentru ca, in momentul reaparitiei sa prezinte martorilor o imagine de cosmar. Multi dintre membrii echipajului erau carbonizati total sau partial, unii prezentau simptome de nebunie sau disparusera fara urma, in timp ce altii era integrati in structura metalica a navei. Martorii declarau ca USS Eldridge aparuse brusc la baza navala din Norfolk, la peste 600 de kilometri departare, pentru ca apoi, sa dispara in numai cateva minute, la fel de misterios precum aparuse. Oficialii armatei opreau, in regim de urgenta, experimentul, trecand totul sub tacere ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.
Conform legendelor tesute in jurul acestui experiment, la scurt timp de la pornirea puternicelor generatoare electrice instalate pe nava, USS Eldrige a fost acoperita de o ceata alb-verzuie care in cateva minute parea sa devina materiala. La scurt timp dupa aceasta, nava disparea din campul vizual si de pe ecranele radarelor pentru aproximativ 5 minute pentru ca, in momentul reaparitiei sa prezinte martorilor o imagine de cosmar. Multi dintre membrii echipajului erau carbonizati total sau partial, unii prezentau simptome de nebunie sau disparusera fara urma, in timp ce altii era integrati in structura metalica a navei. Martorii declarau ca USS Eldridge aparuse brusc la baza navala din Norfolk, la peste 600 de kilometri departare, pentru ca apoi, sa dispara in numai cateva minute, la fel de misterios precum aparuse. Oficialii armatei opreau, in regim de urgenta, experimentul, trecand totul sub tacere ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.
Daca Experimentul Philadelphia avea loc in anul 1943, in plin Razboi Mondial, primele referiri la acest caz apareau, in mod straniu, de abia 12 ani mai tarziu, in 1955.
La 12 ianuarie 1955, Morris K. Jessup, profesor de matematica si fizica, astronom amator si autor al cartii intitulate „Cazuistica OZN-urilor” primea o scrisoare misterioasa de la un anume Carlos Allende, in care erau redate, in detaliu, amanunte legate de disparitia ditrugatorului USS Eldridge, precum si simptomele ciudate ale putinilor supravietutori ai echipajului. Jessup avea sa fie socat de cele aflate. Din scrisoare reiesea ca marinarii de pe nava americana fusesera lasati la vatra din motive neelucidate, acolo unde efectele secundare ale teleportarii deveneau din ce in ce mai evidente. Allende descria cazul unui supravietuitor al experimentului care, aflandu-se la masa impreuna cu familia, s-a ridicat brusc, si-a luat palaria si a iesit prin perete fara ca cineva sa ii mai dea de urma vreodata. Un alt caz mentionat in scrisoare era cel al unui alt membru al echipajului care, in timpul unui conflict iscat intr-un local public, disparea fara urma in timp ce lovea mai multi oponenti. Allende atasase scrisorii, mai multe articole ambigue legate de presupusul experiment, articole ce aparusera in presa vremii, fara a da insa prea multe date concludente.
La 12 ianuarie 1955, Morris K. Jessup, profesor de matematica si fizica, astronom amator si autor al cartii intitulate „Cazuistica OZN-urilor” primea o scrisoare misterioasa de la un anume Carlos Allende, in care erau redate, in detaliu, amanunte legate de disparitia ditrugatorului USS Eldridge, precum si simptomele ciudate ale putinilor supravietutori ai echipajului. Jessup avea sa fie socat de cele aflate. Din scrisoare reiesea ca marinarii de pe nava americana fusesera lasati la vatra din motive neelucidate, acolo unde efectele secundare ale teleportarii deveneau din ce in ce mai evidente. Allende descria cazul unui supravietuitor al experimentului care, aflandu-se la masa impreuna cu familia, s-a ridicat brusc, si-a luat palaria si a iesit prin perete fara ca cineva sa ii mai dea de urma vreodata. Un alt caz mentionat in scrisoare era cel al unui alt membru al echipajului care, in timpul unui conflict iscat intr-un local public, disparea fara urma in timp ce lovea mai multi oponenti. Allende atasase scrisorii, mai multe articole ambigue legate de presupusul experiment, articole ce aparusera in presa vremii, fara a da insa prea multe date concludente.
Reticent in fata unor asemenea informatii, Jessup ii va scrie misteriosului sau corespondent, folosind adresa de pe plic, cerand mai multe detalii legate de respectivul experiment si de persoanele implicate in acesta. Raspunsul nu va veni decat cateva luni mai tarziu, de data aceasta semnat cu numele Carl Allen, in care ciudatul martor declara ca nu poate oferi datele cerute dar ca este gata sa se supuna unei sedinte de hipnoza. Convins ca este victima unei farse de prost gust, Jessup va intrerupe corespondenta.
Trecusera deja doi ani de la aceasta intamplare bizara, atunci cand matematicianul era chemat la sediul Biroului de Investigatii al Marinei Militare din Washington (Office Naval Research – ONR) pentru a da declaratii legate de cartea pe care o publicase cu ani in urma. Intrigat, Jessup se prezinta la sediul ONR acolo unde, spre marea sa surpriza, i se cere sa dea explicatii in legatura cu notele scrise de mana pe un exemplar din „Cazuistica OZN-urilor”, exemplar care sosise la ONR de la aceeasi adresa ca si scrisorile pe care Morris K. Jessup le primise in urma cu doi ani.
Notele pareau scrise de trei personaje (Domnul A, Domnul B si Jemi), cu stilouri de culoare diferita si cu semne de punctuatie insirate fara nicio logica aparenta. Jessup recunoaste scrisul Domnului A ca fiind cel al lui Carlos Allende/ Carl Allen, si ramane surprins de cunostintele avansate ale acestuia, precum si ale celorlalte doua personaje, in domeniul aviatiei, al principiilor de functionare ale OZN-urilor precum si de relatarile halucinante legate de Experimentul Philadelphia si diferite rase de extraterestri aflate pe Terra.
Trecusera deja doi ani de la aceasta intamplare bizara, atunci cand matematicianul era chemat la sediul Biroului de Investigatii al Marinei Militare din Washington (Office Naval Research – ONR) pentru a da declaratii legate de cartea pe care o publicase cu ani in urma. Intrigat, Jessup se prezinta la sediul ONR acolo unde, spre marea sa surpriza, i se cere sa dea explicatii in legatura cu notele scrise de mana pe un exemplar din „Cazuistica OZN-urilor”, exemplar care sosise la ONR de la aceeasi adresa ca si scrisorile pe care Morris K. Jessup le primise in urma cu doi ani.
Notele pareau scrise de trei personaje (Domnul A, Domnul B si Jemi), cu stilouri de culoare diferita si cu semne de punctuatie insirate fara nicio logica aparenta. Jessup recunoaste scrisul Domnului A ca fiind cel al lui Carlos Allende/ Carl Allen, si ramane surprins de cunostintele avansate ale acestuia, precum si ale celorlalte doua personaje, in domeniul aviatiei, al principiilor de functionare ale OZN-urilor precum si de relatarile halucinante legate de Experimentul Philadelphia si diferite rase de extraterestri aflate pe Terra.
Desi este convins ca totul nu este decat o continuare a farsei din 1957, Jessup este surprins de interesul aratat de oficialii ONR pentru scrisorile primite de la Allende dar si de, paradoxal, informatia conform careia adresa de la care fusesera expediate acestea nu este decat adresa unei ferme parasite si de insistenta cu care oficialii incercau sa il determine sa creada ca autorul scrisorilor este un psihopat.
Matematicianul nu a reusit sa mai gaseasca un raspuns la informatiile mai mult decat bizare cu care era, practic, bombardat. La 20 aprilie 1959, el era gasit mort, in propriul garaj, asfixiat cu gaze de esapament. Daca totul parea osinucidere datorata unei depresii, bine cunoscuta, de altfel, de membrii familiei, nu putini au fost aceia care au crezut ca moartea sa nu era una intamplatoare ci se datora, mai degraba, datelor pe care le obtinuse in legatura cu Experimentul Philadelphia.
Matematicianul nu a reusit sa mai gaseasca un raspuns la informatiile mai mult decat bizare cu care era, practic, bombardat. La 20 aprilie 1959, el era gasit mort, in propriul garaj, asfixiat cu gaze de esapament. Daca totul parea osinucidere datorata unei depresii, bine cunoscuta, de altfel, de membrii familiei, nu putini au fost aceia care au crezut ca moartea sa nu era una intamplatoare ci se datora, mai degraba, datelor pe care le obtinuse in legatura cu Experimentul Philadelphia.
Argumente pro si contra
Pentagonul a negat in repetate randuri orice implicare in presupusul proiect de teleportare/invizibilitate al navei USS Eldrige din 1943. Cu toate acestea, chiar daca argumentele aduse de oficialii armatei americane par pertinente la o prima vedere, pentru adeptii teoriei conspirationiste, si nu numai pentru ei, Experimentul Philadelphia nu este altceva decat unul dintre sutele de cazuri reale, ascunse cu grija de privirile curioase ale opiniei publice.
Pare greu de crezut, asa cum sustine Pentagonul, ca un proiect de o asemenea amploare sa fie realizat ziua in amiaza mare, intr-un port in care oricine putea sa vada presupusa teleportare. De altfel, marturiile veteranilor de pe distrugatorul american, precum si jurnalul de bord din acea perioada, aratau clar ca USS Eldrige nu numai ca se afla in misiune in Bahamas, dar nici macar nu a acostat in portul Philadelphia in decursul anului 1943. Mai mult, singurul martor al acestui eveniment, misteriosul Carl Allen, era de negasit.
Controversele apar insa in momentul in care, studiind arhivele mai multor ziare, oponentii variantei oferita de Pentagon descopereau primele declaratii oficiale ale reprezentantilor armatei americane. Din acestea reiesea faptul ca nicio nava nu fusese implicata in experiment dar, in mod ciudat, se recunoaste existenta unui proiect in care erau studiate efectele invizibilitatii asupra minelor marine.
Pare greu de crezut, asa cum sustine Pentagonul, ca un proiect de o asemenea amploare sa fie realizat ziua in amiaza mare, intr-un port in care oricine putea sa vada presupusa teleportare. De altfel, marturiile veteranilor de pe distrugatorul american, precum si jurnalul de bord din acea perioada, aratau clar ca USS Eldrige nu numai ca se afla in misiune in Bahamas, dar nici macar nu a acostat in portul Philadelphia in decursul anului 1943. Mai mult, singurul martor al acestui eveniment, misteriosul Carl Allen, era de negasit.
Controversele apar insa in momentul in care, studiind arhivele mai multor ziare, oponentii variantei oferita de Pentagon descopereau primele declaratii oficiale ale reprezentantilor armatei americane. Din acestea reiesea faptul ca nicio nava nu fusese implicata in experiment dar, in mod ciudat, se recunoaste existenta unui proiect in care erau studiate efectele invizibilitatii asupra minelor marine.
Nu a fost trecuta cu vederea nici moartea bizara a lui Nikola Tesla, cel care se retrasese oficial din proiect inainte de presupusul Experiment Philadelphia, sustinand ca descoperirile sale vor fi folosite in detrimentul umanitatii si nu in folosul acesteia, asa cum intentionase. Dupa acest episod, Tesla este scos din sfera oamenilor de stiinta, fiind catalogat drept un savant nebun. La numai doua luni dupa evenimentul in discutie, Tesla este gasit mort in camera hotelului in care locuia, in timp ce toata arhiva, cuprinzand studii, note si schite ale experimentelor sale, a fost sustrasa de catre FBI si catalogata, pana in prezent, drept una secreta. Nu mai putin important in aceasta ecuatie este si misteriosul proiect initiat de Tesla, despre care savantul sarb sustinuse, in repetate randuri, ca va oferi lumii o arma care sa puna capat tuturor razboaielor.
La fel de ciudata pare si declaratia lui Albert Einstein, savantul care intr-un interviu acordat unei publicatii americane sustinea: „Daca as fi stiut la ce va duce descoperirea mea, m-as fi facut ceasornicar”. De altfel, se pare ca genialul fizician si-ar fi distrus, cu buna stiinta, o parte dintre documente, declarand celor apropiati ca omenirea nu este inca pregatita sa faca fata descoperirilor sale.
Ca si cum nu era de ajuns, moartea misterioasa a matematicianului Moriss K. Jessup, precum si scrisorile sau notele scrise de mana pe cartea sa, nu au facut decat sa adanceasca misterul din jurul Experimentului Philadelphia.
La fel de ciudata pare si declaratia lui Albert Einstein, savantul care intr-un interviu acordat unei publicatii americane sustinea: „Daca as fi stiut la ce va duce descoperirea mea, m-as fi facut ceasornicar”. De altfel, se pare ca genialul fizician si-ar fi distrus, cu buna stiinta, o parte dintre documente, declarand celor apropiati ca omenirea nu este inca pregatita sa faca fata descoperirilor sale.
Ca si cum nu era de ajuns, moartea misterioasa a matematicianului Moriss K. Jessup, precum si scrisorile sau notele scrise de mana pe cartea sa, nu au facut decat sa adanceasca misterul din jurul Experimentului Philadelphia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu