În nord-vestul Canadei, valea râului Nahanni, presărată cu gheizere şi cascade uriaşe, ascunde poveşti tulburătoare şi mistere nedesluşite. Zona, înconjurată de munţi înzăpeziţi, este accesibilă doar pe calea aerului, cu barca sau printr-o drumeţie istovitoare şi plină de pericole. Este şi motivul pentru care a rămas atâta amar de vreme neexplorată, în ciuda frumuseţii ei sălbatice şi a unei clime incredibil de caldă.
* Zeci de morţi misterioase
Devenită Parc Naţional în 1976, iar apoi inclusă în patrimoniul natural mondial din 1978, valea are o reputaţie terifiantă. Localnicii vorbesc despre spirite malefice care o bântuie şi care se răzbună pe temerarii ce se avântă să o cerceteze. Căci dincolo de spectaculozitatea peisajului, râul Nahanni oferă şi altă atracţie: aurul. Seria celor care au plătit cu propria viaţă călătoria în acest loc blestemat a fost deschisă, în 1906, de fraţii Macleod, Willie şi Frank, porniţi spre Klondike în goana după preţiosul metal. După doi ani în care nu s-a mai ştiut nimic de ei, cei doi au fost găsiţi pe mal, decapitaţi. Incidentul macabru ar fi fost poate uitat dacă nu s-ar fi repetat, iar şi iar, în anii care au urmat. În 1917, a fost rândul elveţianului Martin Jorgenson să-şi afle sfârşitul în mod la fel de tragic. Nouă ani mai târziu, în apropierea unui pârâu din zonă, o expediţie dădea peste oasele altui căutător de aur, Yukon Fisher. În 1945, un miner din Ontario, Ernest Savard, a fost şi el găsit în sacul de dormit, tot fără cap. Cel care a scos la iveală cadavrul a fost pădurarul Walter J. Tully. Şi vânătorul John O'Brien, un om al muntelui, experimentat şi obişnuit cu pericolele de tot felul, a fost descoperit îngheţat lângă focul de tabără lui, ţinând strâns în mână un chibrit. Teoriile abundă cu privire la ceea ce s-a întâmplat cu aceşti oameni, legendele vorbind despre circa 44 de morţi în condiţii suspecte. Unii pun decesele pe seama urşilor grizzly, dar ce fiară îşi decapitează cu atâta precizie victimele? Alte ipoteze susţin că misteriosul trib de băştinaşi Naha îşi apără astfel locurile sacre. Dar nu s-a găsit niciodată vreo urmă a unei asemenea comunităţi montane. Asta dacă facem abstracţie de cele circa 100 de schelete ovine găsite într-o peşteră de gheaţă cunoscută sub numele de Grotte Valerie, analizele demonstrând că turma – care a avut, fără îndoială, păstori- a murit de foame. În spatele crimelor în lanţ au fost bănuiţi că s-ar afla şi aventurierii rivali căutătorilor de aur ucişi, însă toate pistele s-au înfundat.
* Să fie demoni, să fie Sasquatch?
În aceste condiţii, nu-i de mirare că explicaţiile ce ţin de supranatural, de paranormal, au luat avânt. Localnicii evită zona şi vorbesc cu teamă despre demoni sau alte entităţi necurate care îşi fac de cap acolo. Alţii cred că de vină pentru tot şirul de decapitări ar fi…Sasquatch (cunoscut şi sub numele de BigFoot, pe continentul american), o creatură enigmatică, cu aspect humanoid, înaltă şi păroasă, despre care se crede că ar popula pădurile muntoase din SUA şi Canada. Există numeroase fotografii, marea majoritate neclare, şi filme (cel mai cunoscut fiind al lui Roger Patterson, din 1967) care ni-l arată pe Sasquatch, o fiinţă stranie, a cărei existenţă e mai mult folclorică. Sunt însă tot felul de martori care pretind că au zărit acest monstru, ba i-au auzit şi răcnetele sau i-au văzut urmele de paşi non-umani (picior plat, slabă diferenţiere a degetelor), de dimensiuni-gigant: 93 cm. S-au fotografiat până şi presupusele excremente ale creaturii, iar părul găsit, analizat biochimic de Jerold Lowenstein, a relevat apropierea de primatele superioare. Unii cercetători, printre care şi ziaristul John Green şi antropologul Grover S. Krantz, au susţinut înrudirea lui Sasquatch cu Gigantopithecus canadensis, o maimuţă care a trăit în pleistocen în sudul Chinei şi despre care se ştie că avea mandibule enorme.
* Posibilă intrare în Centrul Pământului
O altă ipoteză leagă ciudatele fenomene din vale de clima aproape tropicală de acolo, primăvăratică şi umedă, aproape inexplicabilă într-un mediu îngheţat. De aici ideea producerii unui vortex climatic, cu consecinţe nebănuite asupra unor indivizi. Alte voci invocă anomalia spaţiu-timp care ar exista în această zonă şi care ar produce morţi stranii. Sunt şi oameni care cred că acolo s-ar afla intrarea spre centrul Pământului, straşnic păzită de entităţi războinice. Atras de toate aceste legende, funcţionarul britanic Raymond M. Patterson a renunţat în 1920 la slujba sa de la Banca Angliei pentru a se avânta în sălbatica vale canadiană. N-a reuşit să-i descâlcească misterele, dar a scris o carte, “Râul periculos: Aventuri în Nahanni”, în care a descris detaliat şi foarte pitoresc călătoria în “teritoriul bântuit”, care într-un final l-a fermecat. Poate că tocmai această vrajă face victime…
Devenită Parc Naţional în 1976, iar apoi inclusă în patrimoniul natural mondial din 1978, valea are o reputaţie terifiantă. Localnicii vorbesc despre spirite malefice care o bântuie şi care se răzbună pe temerarii ce se avântă să o cerceteze. Căci dincolo de spectaculozitatea peisajului, râul Nahanni oferă şi altă atracţie: aurul. Seria celor care au plătit cu propria viaţă călătoria în acest loc blestemat a fost deschisă, în 1906, de fraţii Macleod, Willie şi Frank, porniţi spre Klondike în goana după preţiosul metal. După doi ani în care nu s-a mai ştiut nimic de ei, cei doi au fost găsiţi pe mal, decapitaţi. Incidentul macabru ar fi fost poate uitat dacă nu s-ar fi repetat, iar şi iar, în anii care au urmat. În 1917, a fost rândul elveţianului Martin Jorgenson să-şi afle sfârşitul în mod la fel de tragic. Nouă ani mai târziu, în apropierea unui pârâu din zonă, o expediţie dădea peste oasele altui căutător de aur, Yukon Fisher. În 1945, un miner din Ontario, Ernest Savard, a fost şi el găsit în sacul de dormit, tot fără cap. Cel care a scos la iveală cadavrul a fost pădurarul Walter J. Tully. Şi vânătorul John O'Brien, un om al muntelui, experimentat şi obişnuit cu pericolele de tot felul, a fost descoperit îngheţat lângă focul de tabără lui, ţinând strâns în mână un chibrit. Teoriile abundă cu privire la ceea ce s-a întâmplat cu aceşti oameni, legendele vorbind despre circa 44 de morţi în condiţii suspecte. Unii pun decesele pe seama urşilor grizzly, dar ce fiară îşi decapitează cu atâta precizie victimele? Alte ipoteze susţin că misteriosul trib de băştinaşi Naha îşi apără astfel locurile sacre. Dar nu s-a găsit niciodată vreo urmă a unei asemenea comunităţi montane. Asta dacă facem abstracţie de cele circa 100 de schelete ovine găsite într-o peşteră de gheaţă cunoscută sub numele de Grotte Valerie, analizele demonstrând că turma – care a avut, fără îndoială, păstori- a murit de foame. În spatele crimelor în lanţ au fost bănuiţi că s-ar afla şi aventurierii rivali căutătorilor de aur ucişi, însă toate pistele s-au înfundat.
* Să fie demoni, să fie Sasquatch?
În aceste condiţii, nu-i de mirare că explicaţiile ce ţin de supranatural, de paranormal, au luat avânt. Localnicii evită zona şi vorbesc cu teamă despre demoni sau alte entităţi necurate care îşi fac de cap acolo. Alţii cred că de vină pentru tot şirul de decapitări ar fi…Sasquatch (cunoscut şi sub numele de BigFoot, pe continentul american), o creatură enigmatică, cu aspect humanoid, înaltă şi păroasă, despre care se crede că ar popula pădurile muntoase din SUA şi Canada. Există numeroase fotografii, marea majoritate neclare, şi filme (cel mai cunoscut fiind al lui Roger Patterson, din 1967) care ni-l arată pe Sasquatch, o fiinţă stranie, a cărei existenţă e mai mult folclorică. Sunt însă tot felul de martori care pretind că au zărit acest monstru, ba i-au auzit şi răcnetele sau i-au văzut urmele de paşi non-umani (picior plat, slabă diferenţiere a degetelor), de dimensiuni-gigant: 93 cm. S-au fotografiat până şi presupusele excremente ale creaturii, iar părul găsit, analizat biochimic de Jerold Lowenstein, a relevat apropierea de primatele superioare. Unii cercetători, printre care şi ziaristul John Green şi antropologul Grover S. Krantz, au susţinut înrudirea lui Sasquatch cu Gigantopithecus canadensis, o maimuţă care a trăit în pleistocen în sudul Chinei şi despre care se ştie că avea mandibule enorme.
* Posibilă intrare în Centrul Pământului
O altă ipoteză leagă ciudatele fenomene din vale de clima aproape tropicală de acolo, primăvăratică şi umedă, aproape inexplicabilă într-un mediu îngheţat. De aici ideea producerii unui vortex climatic, cu consecinţe nebănuite asupra unor indivizi. Alte voci invocă anomalia spaţiu-timp care ar exista în această zonă şi care ar produce morţi stranii. Sunt şi oameni care cred că acolo s-ar afla intrarea spre centrul Pământului, straşnic păzită de entităţi războinice. Atras de toate aceste legende, funcţionarul britanic Raymond M. Patterson a renunţat în 1920 la slujba sa de la Banca Angliei pentru a se avânta în sălbatica vale canadiană. N-a reuşit să-i descâlcească misterele, dar a scris o carte, “Râul periculos: Aventuri în Nahanni”, în care a descris detaliat şi foarte pitoresc călătoria în “teritoriul bântuit”, care într-un final l-a fermecat. Poate că tocmai această vrajă face victime…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu