joi, 22 septembrie 2011
luni, 19 septembrie 2011
joi, 15 septembrie 2011
Cele 7 minuni ale lumii moderne
Toata lumea a auzit de cele 7 minuni ale lumii antice: piramida lui Keops din Egipt, Gradinile suspendate din Babilon, templul zeitei Artemis din Efes, statuia lui Zeus de la Olympia, mausoleul din Halicarnas, Colosul din Rhodos si Farul din Alexandria, astazi, doar piramida din Egipt mai exista.
In urma unor concursuri online controversate, la care au participat un numar de 100 de milioane de oameni s-au ales si cele 7 minuni ale lumi moderne, dupa cum urmeaza: Marele Zid Chinezesc, Colosseumul din Roma, Machu Picchu din Peru, Taj Mahal din India, Petra din Iordania, Statuia lui Iisus Mantuitorul din Rio de Janeiro si Chichen Itza din Mexic.
Voi incerca sa spun cateva cuvinte despre fiecare in parte, pentru ca ar fi pacat, consider eu sa nu stim cateva ideei despre....
Marele Zid Chinezesc este o constructie gigantica, considerata cea mai mare de pe glob dupa volum, putina lume stie insa ca acesta nu este un zid continuu, acesta fiind dintr-o serie de fortificatii din piatra si pamant construite de-a lungul a 2000 de ani, mai precis incepand din sec. 3 I.C. pana in sec. 17 D.C.. Scopul acesteia era de-a proteja dinastiile chinezesti de invaziile turcilor si mongolilor. Marele Zid este cea mai lunga structura din lume realizata de om, intinzandu-se pe o lungime de 6352 km, de la Shanhai Pass in Marea Bohai in est, pana la limita dintre China si Manciuria, se poate spune ca delimiteaza granitele dintre China de Nord si Mongolia Mijlocie.
Colosseumul din Roma ramane cea mai vestita si mai mare arena construite vreodata de romani, cunoscuta initial sub numele de Amfiteatrul Flavian, dupa numele familiei imparatului Vespasian (mai apoi numindu-se Colossus dupa gigantica statuie a lui Nero). Constructia sa incepand in anul 72 si terminandu-se 8 ani mai tarziu, la inaugurare adapostea 50.000 de spectatori timp de 100 de zile cat au durat festivitatile de inaugurare. Este bine cunoscuta datorita luptelor pe viata si moarte intre gladiatori, sau intre sclavii bine antrenati cu animalele salbatice fioroase aduse din cele mai indepartate colturi ale Imperiului. Acest Colosseum e unul dintre multele repere istorice care ne proiecteaza imaginatia in trecut, intr-o anumita faza a istoriei noastre.
Machu Picchu (insemnand "vechiul pisc" in limba Quechua) a fost descoperit de arheologul Hiram Bingham, fiind una dintre cele mai frumoase si enigmatice locatii stravechi din lume. Orasul a fost construit in piatra intre flancurile a doua culmi din lantul de Est al muntilor Anzi, si care coboara in padurile amazoniene. Oricare ar fi originile sale, incasii l-au transformat într-un mic (5 mile patrate), dar extraordinar oras, fiind inconjurat de terase agricole suficiente pentru a hrani populatia, este irigat de izvoare naturale, templele, hambarele si cele 150 de case aflandu-se si astazi intr-o remarcabila stare de conservare. Construita la o altitudine de 2750 metri, practic in varful unui munte impresioneaza prin structura sa arhitecturala cat si estetica. Au fost necesare 4 secole pentru descoperirea acestuia, nu se cunoaste nici azi adevaratul nume sau de ce a fost parasita de bastinasi desi nu a fost atacata de conchistadori. Europeni au denumit-o Machu Picchu in secolul XX.
Taj Mahal-ul este un monument în Agra, India. A fost comisionat de împaratul Shah Jahan ca un mausoleum pentru sotia sa, Mumtaz Mahal. Cladirea a fost construita între 1630 si 1653. Mai multe detali gasiti aici.
Petra din Iordania (orasul de piatra rosiatic) este un site arheologic ce impresioneaza pe tot pelerinul, se spune ca orasul a fost construit de nabateeni (un trib de nomazi, veniti din vestul Arabiei, care s-au stabilit in zona in jurul secolului 6 BC) inainte sa vina romanii. Orasul este renumit mai ales pentru arhitectura acestuia, sapata aproape in intregime in piatra muntelui pe care se sprijina majoritatea cladirilor. In anul 1812 exploratorul elvetian Johann Ludwig a descoperit acest oras, mult mai tarziu in anul 1985 a fost declarat si monument mondial.
Statuia lui Iisus din Rio de Janeiro este unul dintre cele mai recunoscute reprezentari ale Mantuitorului, fiind situata deasupra orasului Rio de Janeiro, la altitudinea de 710 m pe muntele Corcovado cu o inaltime de 38 de m. Timp de 5 ani de zile s-a lucrat la faimoasa statuie, pentru ca in anul 1931 sa fie inaugurata. Statuia a fost proiectata de brazilianul Heitor da Silva Costa si realizata de sculptorul francez Paul Landowski, ajutat la chipul lui Iisus de sculptorul român Gheorghe Leonida. În prezent exista în Brazilia si Portugalia mai multe copii ale statuii.
Piramida, El Castillo |
Chichen Itza (La marginea fantanii Itza ) a fost unul dintre cele mai mari orase Maya din peninsula Yucatan, din Mexic supranumit "Taramul fagaduintei". Perioada de maxima inflorire a fost intre anii 200-1200 dupa Hristos, din motive necunoscute, Chichen Itza a fost abandonat in secolul X dupa Hristos si jungla a pus imediat stapanire pe cladirile monumentale.
Situl este compus din mai multe cladiri: Piramida Kukulcan (‘El Castillo’-Castelul), Piata celor 1000 de coloane,Templul Curtii Ovale, Tempul Jaguarului, Tempul Razboiul, Templul Chichen Itza propriu zis, Observatorul, Osuarul, Platforma Venus, Plaforma Uliului si Jaguarului, Drumul catre Locul de Sacrificii, Platforma Craniilor si Templul Barbatului Barbos.
Observatorul astronomic |
Templul razboinicilor |
miercuri, 14 septembrie 2011
Taj Mahal
Taj Mahalul este un mausoleu construit in Agra, India de catre Shah Jahan pentru sotia sa Mumtaz Mahal, intre anii 1630 si 1653.
La nasterea celui de-al 14-lea copil, Mumtaz Mahal moare, aceasta impartasindu-i ultimele dorinte sotului: sa-i construiasca un mormant, sa se recasatoreasca, sa-si iubeasca fiii si sa-i viziteze mormantul la aniversare. Imparatul a jurat ca va construi un edificiu funerar maret si fara egal in lume. Inceput in anul 1630, mausoleul a fost terminat 22 de ani mai tarziu, dupa eforturile a 20 de mii de muncitori, constructori si bijutieri. Materialele pentru constructie au fost adunate din intreaga Asie si transportate cu ajutorul a 1000 de elefanti.
Proiectat de arhitectul iranian Ustad Isa, Taj Mahal-ul a devenit "simbolul dragostei eterne". Cladirea "rasare" din peisajul roscat, asezata fiind pe o terasa de marmura alba, in interior se afla o gradina deosebit de frumoasa cu fântâni arteziene iar aleea principala este strajuita de arbori ornamentali. Intregul complex avand o simetrie perfecta exceptie facând sicriul imparatului care a fost construit langa cel al reginei, 35 de ani mai tarziu. Taj-ul in lumina lunii straluceste ca o bijuterie, avand nenumarate pietre pretioase incrustate in marmura. La rasarit, întreg ansamblul pare roz, iar seara alb-galbui, schimbarea culorilor se spune ca este simbolul starii de spirit a femeilor.
Potrivit legendei, Shah Jahan a intentionat sa construiasca pentru el însusi un monument similar,precum un pod intre cele 2 constructii, acesta ar fi urmat sa fie construit din marmura neagra pe malul celalalt al râului Yamuna, doar ca fiul sau proclamandu-se rege la arestat la domiciliu tinandu-l in captivitate timp de 9 ani in fortul din Agra.
Din alt punct de vedere, unele persoane sustin ca Taj Mahal-ul nu este mormantul reginei Mumtaz, ci un vechi templu Hindu, iar in urma unor cercetari facute pe usa tajmahalului se atesta ca usa era mai invarsta cu 300 de ani decat Shah Jahan, deci prin urmare acesta era deja construit inainte de nasterea lui Sahah.
Ca si capodopera a arhitecturii Taj Mahal este unitara si completa, nimic nu poate fi adaugat sau eliminat fara a-i altera frumusetea.
În 1983, Taj Mahal-ul a devenit parte din patrimoniul mondial UNESCO si astazi ramane printre cele mai vizitate si faimoase monumente din lume.
Dar, dincolo de frumusetea sa arhitecturala, Taj Mahal, ramane in memoria celor ce-l viziteaza ca un monument al dragostei ce rezista dincolo de moarte.
marți, 13 septembrie 2011
Tesla coil
Savantul american Nikola Tesla, nascut in satul Smiljan, Croatia (a trait intre anii 1856-1943), are peste 200 de brevete de inventie pe numele, el fiind cel care a creat o multitudine de lucruri de la banala bobina Tesla (inventata in 1891) la generatorul de curent alternativ, sistemul de aprindere al autovehiculelor, lumina fluorescenta, primul robot telecomandat, radioul si multe altele. A murit sarac si uitat la varsta de 86 de ani, in ultimii ani de viata, era privit ca un om de stiinta nebun remarcandu-se prin declaratii bizare despre posibilele dezvoltari stiintifice.
Bobina Tesla este un transformator special care alimentat de la retea sau baterii produce tensiuni foarte mari ajungand pana la 2 milioane de volti obtinandu-se curent de inalta frecventa, este un transformator bobinat in aer (fara miez), in care primarul si secundarul sunt acordate sa functioneze la o frecventa de rezonanta.
Ideea de la care a pornit acest experiment este legata de o furtuna, citez: ”Observam undele stationare, desi pare imposibil, aceasta planeta, în ciuda dimensiunilor sale, se comporta ca un conductor de mici dimensiuni. Semnificatia extraordinara a acestui lucru în ceea ce priveste transmiterea energiei wireless, mi-a devenit clara. Nu numai ca puteam transmite orice mesaj telegrafic fara fire oriunde, dar si sa imprim la orice distanta de pe glob slabele modulatii ale vocii umane, mai mult, sa transmit energie, în cantitati nelimitate oriunde pe glob, fara pierderi.”
Acest experiment produs la Colorado mai este si acum invaluit de mister si secrete, savantul construind 2 bobine absolut uriase, punandu-se si azi intrebarea daca chiar a reusit ''sa transmita energie wireless''. Cert este ca oamenii au putut vedea cel mai mare fulger produs vreodata de mâna omului: peste 40 metri, acesta auzindu-se de la o distanta de peste 22 de mile, iar o aura albastra a înconjurat întreaga zona.
Descoperind frecventa de rezonanta a Pamantului, a plasat un oscilator in pamant care a rezonat la aceeasi frecventa cu a pamantului reusind sa produca astfel primul cutremur artificial.
Ridicularizat in presa vremii de atunci, a sustinut ca exista si alte civilizatii in spatiu, fiind imposibil ca din miliarde de planete numai una singura sa fie locuita: Pamantul, el sustinand acest lucru pe baza receptionari unor semnale repetate din spatiu.
Tot datorita unor experimente ''ciudate'', Tesla s-a trezit intr-un alt plan temporal, relatand ca a putut vedea in acelasi timp, trecutul, prezentul si viitorul. Ideile lui Tesla au stat la baza faimosului experiment Philadelphia din octombrie 1943, cand vasul “USS Eldridge” a fost proiectat intr-o alta dimensiune.
In ultimi ani din viata a lucrat la un ''scut chinezesc invizibil'', era de fapt un scut energetic care si azi pare imposibil de realizat, scopul acesteia era sa aduca pacea in lume dar ideea sa era privita ca cea mai redutabila arma. Tocmai cand a anuntat ca a terminat cercetarile privind aceste experiment, el moare, luand secretul cu el in mormant, fiind in plin razboi mondial, moartea sa nu este lipsita de controverse.
luni, 12 septembrie 2011
Cursuri Televiziune
Curs de televiziune
Sisteme de televiziune alb-negru
Transmisia semnalelor TV
Reproducerea imaginilor
Circuite de deflexie
Sisteme de televiziune color
Reproducerea imaginii
Prelucrarea semnalelor TV
Receptia programelor TV
Inregistrarea semnalului de TV
Redarea optica a semnalelor
Televiziune digitala
Masurarea semnalelor in LabVIEW
Zgomote si filtre digitale
Aplicatii in frecventa
Sisteme de televiziune alb-negru
Transmisia semnalelor TV
Reproducerea imaginilor
Circuite de deflexie
Sisteme de televiziune color
Reproducerea imaginii
Prelucrarea semnalelor TV
Receptia programelor TV
Inregistrarea semnalului de TV
Redarea optica a semnalelor
Televiziune digitala
Masurarea semnalelor in LabVIEW
Zgomote si filtre digitale
Aplicatii in frecventa
duminică, 11 septembrie 2011
Secretele murdare ale Vaticanului
Cei 265 de papi de până acum nu au fost, cu toţii, nişte fiinţe fără de prihană. Iar la Vatican n-a domnit mereu o atmosferă de smerenie şi înălţare spirituală, aşa cum s-ar putea crede. Crime, incesturi, intrigi, înşelătorii, iată doar câteva din petele bine ascunse din istoria papalităţii. Revista “Spiegel” a făcut o incursiune printre evenimentele scandaloase din trecutul îndepărtat al cetăţii sfinte, ţinute până astăzi bine ascunse.
* Crime, incesturi şi pornocraţie în Cetatea Sfântă
Ioan al VIII-lea (872- 882) a fost întâiul papă ucis în “exerciţiul funcţiunii”. Documentele păstrate în arhive arată că el a fost otrăvit şi snopit în bătaie, până când şi-a dat duhul. Drama avea să fie debutul unei serii de opt asemenea crime, comise asupra unor suverani pontifi aflaţi pe scaunul Sfântului Petru. Şocantă este şi povestea papei Ioan al XII-lea (955-964), rămas în memoria publică pentru spargere de familii, incest, pasiunea pentru jocuri, blasfemie şi crimă. În anul 963, a şi fost dat jos din funcţie, pentru comportament nedemn. Un an mai târziu, se pare că a fost omorât de un soţ încornorat. Amator de aventuri galante cu femei măritate ar fi fost însă şi papa Leon al III-lea (795-816). Din cauza acestei “slăbiciuni” ar fi fost urmărit de simpatizanţii predecesorului său, Adrian I, şi trântit de pe cal, în timpul unei procesiuni din 799. Inamicii au încercat să-i taie limba şi să-i scoată ochii, dar victima a reuşit să se adăpostească la regele franc Carol cel Mare, pe care papa avea să-l şi încoroneze împărat roman, de Crăciunul anului 800.
Ioan al VIII-lea (872- 882) a fost întâiul papă ucis în “exerciţiul funcţiunii”. Documentele păstrate în arhive arată că el a fost otrăvit şi snopit în bătaie, până când şi-a dat duhul. Drama avea să fie debutul unei serii de opt asemenea crime, comise asupra unor suverani pontifi aflaţi pe scaunul Sfântului Petru. Şocantă este şi povestea papei Ioan al XII-lea (955-964), rămas în memoria publică pentru spargere de familii, incest, pasiunea pentru jocuri, blasfemie şi crimă. În anul 963, a şi fost dat jos din funcţie, pentru comportament nedemn. Un an mai târziu, se pare că a fost omorât de un soţ încornorat. Amator de aventuri galante cu femei măritate ar fi fost însă şi papa Leon al III-lea (795-816). Din cauza acestei “slăbiciuni” ar fi fost urmărit de simpatizanţii predecesorului său, Adrian I, şi trântit de pe cal, în timpul unei procesiuni din 799. Inamicii au încercat să-i taie limba şi să-i scoată ochii, dar victima a reuşit să se adăpostească la regele franc Carol cel Mare, pe care papa avea să-l şi încoroneze împărat roman, de Crăciunul anului 800.
Nu era totuşi ceva neobişnuit ca suveranii pontifi să aibă amante. Ba dimpotrivă, dacă ne gândim la Rodrigo de Borja (sau Borgia, în italiană), viitorul papă Alexandru al VI-lea, care a avut 9 copii rezultaţi din diverse legături amoroase. E drept, cinci urmaşi – printre care teribilii Cesare şi Lucrezia Borgia- i-a dăruit chiar Vanozza Catanei, o nobilă romană, cu care a trăit în concubinaj. Acest cap al Bisericii, ales de un conclav corupt, a rămas până azi sinonim cu lipsa de scrupule, favoritismul şi imoralitatea. Pentru el, mai importante decât interesele instituţiei pe care o păstorea a fost să-şi consolideze puterea şi să-şi căsătorească avantajos copiii. Nici amestecul metreselor în treburile Bisericii nu a fost o raritate. Îndeosebi Teodora, soţia consulului Theophilact, a marcat istoria papalităţii, reuşind să-şi promoveze iubitul, pe arhiepiscopul de Ravena, pe scaunul pontifical şi instaurând aşa-numita “pornocraţie”. Fiica ei, Marozia, a devenit amanta papei Sergiu al III-lea la doar 15 ani, măritându-se apoi de trei ori, pentru a-şi consolida influenţa. Culmea e că în fruntea Bisericii aveau să ajungă ulterior şi fiul Maroziei, Ioan al XI-lea, şi nepotul ei, Ioan al XII-lea. De asemenea, papii Benedict al VIII-lea, Ioan al XIX-lea şi Benedict al IX-lea au fost, la rându-le, descendenţii Maroziei.
* Cadavrul judecat şi condamnat!
În materie de înşelătorie – chiar şi cu scop nobil- papa Ştefan al II-lea ((752-757) s-a dovedit maestru. La o întâlnire cu regele franc Pepin (poreclit “cel Scurt”, datorită staturii sale scunde), suveranul pontif a prezentat un document falsificat, care garanta securitatea Romei ca proprietate a Sfântului Scaun. Papa i-a arătat lui Pepin, tatăl lui Carol cel Mare, un act despre care a pretins că era donaţia împăratului Constantin. De fapt, documentul fusese măsluit chiar de Ştefan al II-lea şi antedatat. Regele Pepin, analfabet, a fost foarte impresionat de hârtia cu pricina şi i-a oferit suveranului protecţia dorită. Pepin cel Scurt dăruieşte papei teritoriile din jurul Romei cucerite de la longobarzi (exarhatul de Ravena şi ducatul de Roma). Darul acesta, cunoscut în istorie ca Donaţia pepiniană (756), pecetluieşte alianţa dintre capul Bisericii şi Pepin, care reformează biserica francă subordonând-o papei. Mai şocant decât cazul lui Ştefan al II-lea a fost cel al papei Formosus (891-896). Acuzându-l post-mortem de uzurpare, urmaşul său, papa Ştefan al VI-lea (896-897), a ordonat dezgroparea cadavrului acestuia, dezbrăcarea de veşmintele pontificale şi tăierea degetelor cu care binecuvânta poporul; apoi, corpul i-a fost aruncat în Tibru, iar Formosus a fost declarat sperjur şi ilegitim. Ulterior, Ştefan al VI-lea însuşi a fost băgat la închisoare, unde oamenii l-au otrăvit şi sugrumat. Papa Romanus, succesorul lui Ştefan al VI-lea, şi apoi papa Ioan al IX-lea au reabilitat memoria lui Formosus.
În materie de înşelătorie – chiar şi cu scop nobil- papa Ştefan al II-lea ((752-757) s-a dovedit maestru. La o întâlnire cu regele franc Pepin (poreclit “cel Scurt”, datorită staturii sale scunde), suveranul pontif a prezentat un document falsificat, care garanta securitatea Romei ca proprietate a Sfântului Scaun. Papa i-a arătat lui Pepin, tatăl lui Carol cel Mare, un act despre care a pretins că era donaţia împăratului Constantin. De fapt, documentul fusese măsluit chiar de Ştefan al II-lea şi antedatat. Regele Pepin, analfabet, a fost foarte impresionat de hârtia cu pricina şi i-a oferit suveranului protecţia dorită. Pepin cel Scurt dăruieşte papei teritoriile din jurul Romei cucerite de la longobarzi (exarhatul de Ravena şi ducatul de Roma). Darul acesta, cunoscut în istorie ca Donaţia pepiniană (756), pecetluieşte alianţa dintre capul Bisericii şi Pepin, care reformează biserica francă subordonând-o papei. Mai şocant decât cazul lui Ştefan al II-lea a fost cel al papei Formosus (891-896). Acuzându-l post-mortem de uzurpare, urmaşul său, papa Ştefan al VI-lea (896-897), a ordonat dezgroparea cadavrului acestuia, dezbrăcarea de veşmintele pontificale şi tăierea degetelor cu care binecuvânta poporul; apoi, corpul i-a fost aruncat în Tibru, iar Formosus a fost declarat sperjur şi ilegitim. Ulterior, Ştefan al VI-lea însuşi a fost băgat la închisoare, unde oamenii l-au otrăvit şi sugrumat. Papa Romanus, succesorul lui Ştefan al VI-lea, şi apoi papa Ioan al IX-lea au reabilitat memoria lui Formosus.
* Ales suveran pontif la 12 ani, destituit de două ori
Întâiul papă a fost Apostolul Petru, al cărui pontificat ar fi durat 34 sau 37 de ani. Petru a avut parte de o moarte de martir, iar pe locul unde ar fi fost îngropate rămăşiţele sale s-a ridicat ulterior Domul Sfântu Petru. Următorul în ordinea longevităţii în funcţie a fost papa Pius al IX-lea (1846-1878): 31 de ani şi 7 luni. “Podiumul” a fost completat de Ioan-Paul al II-lea (1978-2005): 26 de ani şi 176 de zile. La polul opus, cele mai puţin au zăbovit în fruntea Bisericii Urban al VII-lea, 15 septembrie – 27 septembrie 1590 (13 zile), suveranul ponif îmbolnăvindu-se de malarie, Bonifaciu al VI-lea, 15 zile, în aprilie 1896, şi Celestin al IV-lea, 25 octombrie – 10 noiembrie 1241 (17 zile). Se pare că din lista papilor a fost însă şters un oarecare Ştefan, care a murit la numai 4 zile de la alegere, în anul 752, făcând apoplexie înainte chiar de a se fi bucurat de ceremonia înscăunării.
Nici predecesorul lui Ioan Paul al II-lea, papa Ioan Paul I, nu a stat decât 33 de zile în funcţie, decedând în urma unui infarct. Numeroase teorii conspiraţioniste au circulat şi încă mai circulă pe marginea acestei morţi subite. Tot în categoria recorduri, poate fi înscrisă şi numirea lui Benedict al IX-lea ca papă, în 103, la vârsta de doar 12 ani! El a fost nepotul papei Benedict al VIII-lea (1012-1024) şi al papei Ioan al XIX-lea (1024-1032), şi membru al unei puternice familii. La moartea papei Ioan al XIX-lea în 1032, tatăl lui Benedict, Alberic, a provocat alegerea sa prin mită, manipulare şi ameninţări. Benedict al IX-lea a fost destituit de două ori, după numeroase intrigi scandaloase, dar a revenit abil. Unul dintre succesori, Clement al II-lea, a murit otrăvit probabil de oameni ai lui Benedict al IX-lea, care se instalează ca Papă, dar regele Germaniei, Henric al III-lea, încoronat Sfânt Împărat Roman, îl demite, consacrându-l papă pe Damasus al II-lea. Şi Ioan al XII-lea (955-964) a ajuns de foarte tânăr în fruntea Bisericii: avea doar 16-17 ani.
Întâiul papă a fost Apostolul Petru, al cărui pontificat ar fi durat 34 sau 37 de ani. Petru a avut parte de o moarte de martir, iar pe locul unde ar fi fost îngropate rămăşiţele sale s-a ridicat ulterior Domul Sfântu Petru. Următorul în ordinea longevităţii în funcţie a fost papa Pius al IX-lea (1846-1878): 31 de ani şi 7 luni. “Podiumul” a fost completat de Ioan-Paul al II-lea (1978-2005): 26 de ani şi 176 de zile. La polul opus, cele mai puţin au zăbovit în fruntea Bisericii Urban al VII-lea, 15 septembrie – 27 septembrie 1590 (13 zile), suveranul ponif îmbolnăvindu-se de malarie, Bonifaciu al VI-lea, 15 zile, în aprilie 1896, şi Celestin al IV-lea, 25 octombrie – 10 noiembrie 1241 (17 zile). Se pare că din lista papilor a fost însă şters un oarecare Ştefan, care a murit la numai 4 zile de la alegere, în anul 752, făcând apoplexie înainte chiar de a se fi bucurat de ceremonia înscăunării.
Nici predecesorul lui Ioan Paul al II-lea, papa Ioan Paul I, nu a stat decât 33 de zile în funcţie, decedând în urma unui infarct. Numeroase teorii conspiraţioniste au circulat şi încă mai circulă pe marginea acestei morţi subite. Tot în categoria recorduri, poate fi înscrisă şi numirea lui Benedict al IX-lea ca papă, în 103, la vârsta de doar 12 ani! El a fost nepotul papei Benedict al VIII-lea (1012-1024) şi al papei Ioan al XIX-lea (1024-1032), şi membru al unei puternice familii. La moartea papei Ioan al XIX-lea în 1032, tatăl lui Benedict, Alberic, a provocat alegerea sa prin mită, manipulare şi ameninţări. Benedict al IX-lea a fost destituit de două ori, după numeroase intrigi scandaloase, dar a revenit abil. Unul dintre succesori, Clement al II-lea, a murit otrăvit probabil de oameni ai lui Benedict al IX-lea, care se instalează ca Papă, dar regele Germaniei, Henric al III-lea, încoronat Sfânt Împărat Roman, îl demite, consacrându-l papă pe Damasus al II-lea. Şi Ioan al XII-lea (955-964) a ajuns de foarte tânăr în fruntea Bisericii: avea doar 16-17 ani.
* Papi răpiţi, exilaţi, trimişi la muncă silnică
În schimb, Ponţian (230- 235) a fost întâiul suveran pontif care a demisionat. În timpul persecuţiei creştinilor sub împăratul Maximinus Trax, Sf. Ponţian a fost exilat în Sardinia şi condamnat să lucreze în minele de sare. De aceea el s-a retras din poziţia de papă la 28 septembrie 235. Sf. Ponţian a murit ca martir în 236 sau 237, din cauza suferinţelor îndurate în mină. Un alt Papă care a demisionat a fost Sf. Celestin al V-lea, ales la 5 iulie 1294. Având 84 de ani, el n-a putut face faţă presiunilor nobililor vremii, aşa că la 13 decembrie 1294 a demisionat şi s-a întors la mănăstire. Succesorul său, papa Bonifaciu al VIII-lea, l-a trimis la închisoare pentru a-l împiedica să revină pe tron. Pe de altă parte, Sf. Silveriu, care a fost consacrat la 1 iunie 536, a fost primul papă demisionat cu forţa. În martie 537, împărăteasa bizantină Teodora l-a capturat şi l-a scos din Roma pentru că nu a aprobat numirile de episcopi eretici făcute de ea. Papa a fost exilat în insula Palmaria, unde a rămas prizonier până la moartea sa, la 11 noiembrie 537. La fel a păţit şi Martin I, în 649.
În schimb, Ponţian (230- 235) a fost întâiul suveran pontif care a demisionat. În timpul persecuţiei creştinilor sub împăratul Maximinus Trax, Sf. Ponţian a fost exilat în Sardinia şi condamnat să lucreze în minele de sare. De aceea el s-a retras din poziţia de papă la 28 septembrie 235. Sf. Ponţian a murit ca martir în 236 sau 237, din cauza suferinţelor îndurate în mină. Un alt Papă care a demisionat a fost Sf. Celestin al V-lea, ales la 5 iulie 1294. Având 84 de ani, el n-a putut face faţă presiunilor nobililor vremii, aşa că la 13 decembrie 1294 a demisionat şi s-a întors la mănăstire. Succesorul său, papa Bonifaciu al VIII-lea, l-a trimis la închisoare pentru a-l împiedica să revină pe tron. Pe de altă parte, Sf. Silveriu, care a fost consacrat la 1 iunie 536, a fost primul papă demisionat cu forţa. În martie 537, împărăteasa bizantină Teodora l-a capturat şi l-a scos din Roma pentru că nu a aprobat numirile de episcopi eretici făcute de ea. Papa a fost exilat în insula Palmaria, unde a rămas prizonier până la moartea sa, la 11 noiembrie 537. La fel a păţit şi Martin I, în 649.
* Alte ciudăţenii din istoria papalităţii
Complicata istorie a papalităţii a cunoscut şi un caz de „moştenire” a titlului. Inocenţiu I (402-417) i-a urmat direct tatălui său, Anastasie I (399-401). La vremea aceea, nu exista regulea celibatului, pentru suveranii pontifi. S-a mai întâmplat, de asemenea, ca trei papi să coexiste simultan! Astfel, la sfârşitul secolului al 14-lea şi începutul celui al 15-lea, abia sosit la Roma, Grigore XI moare, iar cardinalii francezi vor să aleagă un papă francez, dar cei italieni, sprijiniţi de popor, vor un papă de naţionalitatea lor. Aşa se ajunge la doi papi, unul la Roma, altul la Avignon, situaţie care a durat 39 de ani, cunoscută sub numele de Schisma occidentală (1378-1417). De Papa de la Roma ascultau toate ţările catolice, cu excepţia Franţei, Portugaliei, Spaniei şi Scoţiei, care ascultau de antipapa de la Avignon. Pentru a pune capăt dezbinării, e convocat Sinodul de la Pisa, care a caterisit atât pe papa de la Roma, cât şi pe cel de la Avignon, alegând un al treilea papă, pe Alexandru V (1409), urmat de Ioan XXIII, având reşedinţa la Pisa. Aceşti trei papi (Biserica tricefală) se afurisesc unul pe altul şi produc confuzie, fiecare numindu-şi propriii episcopi. La intervenţia împăratului Sigismund al IV-lea al Germaniei, toţi cei trei – Grigore XII la Roma, Benedict XIII de la Avignon şi Ioan XXIII de la Pisa- au renunţat la funcţie, acceptând alegerea ca papă a lui Martin V (1417-1431). Între ciudăţeniile care au marcat trecutul Vaticanului s-a numărat şi moartea papei Leon I (440-461)…în toaletă, pe timpul unei pauze de conciliu, dar şi legenda papesei Ioana (Ion VIII Anglicus), care ar fi ajuns pe scaunul pontifical în 855, deghizându-se în bărbat. Mistificarea a ieşit la iveală când pe “papesă”, rămasă însărcinată cu unul dintre valeţi, au apucat-o chinurile facerii în timpul unei procesiuni, fiind lapidată de mulţimea înfuriată. Povestea este dezminţită de istoricii oficiali ai Vaticanului, dar în sprijinul ei rămâne Sedia Stercoraria, un ciudat scaun de marmură găurit, care a fost descoperit în Lateran, Basilica “Sfântul Ioan”. Fiecare papă era obligat, înainte de învestitură, să se aşeze pe acest scaun pentru o…palpare care să îi determine sexul. Odată terminată inspecţia, cel care o efectua exclama: Duos habet et bene pendentes („Are două şi atârnă cum trebuie“).
Complicata istorie a papalităţii a cunoscut şi un caz de „moştenire” a titlului. Inocenţiu I (402-417) i-a urmat direct tatălui său, Anastasie I (399-401). La vremea aceea, nu exista regulea celibatului, pentru suveranii pontifi. S-a mai întâmplat, de asemenea, ca trei papi să coexiste simultan! Astfel, la sfârşitul secolului al 14-lea şi începutul celui al 15-lea, abia sosit la Roma, Grigore XI moare, iar cardinalii francezi vor să aleagă un papă francez, dar cei italieni, sprijiniţi de popor, vor un papă de naţionalitatea lor. Aşa se ajunge la doi papi, unul la Roma, altul la Avignon, situaţie care a durat 39 de ani, cunoscută sub numele de Schisma occidentală (1378-1417). De Papa de la Roma ascultau toate ţările catolice, cu excepţia Franţei, Portugaliei, Spaniei şi Scoţiei, care ascultau de antipapa de la Avignon. Pentru a pune capăt dezbinării, e convocat Sinodul de la Pisa, care a caterisit atât pe papa de la Roma, cât şi pe cel de la Avignon, alegând un al treilea papă, pe Alexandru V (1409), urmat de Ioan XXIII, având reşedinţa la Pisa. Aceşti trei papi (Biserica tricefală) se afurisesc unul pe altul şi produc confuzie, fiecare numindu-şi propriii episcopi. La intervenţia împăratului Sigismund al IV-lea al Germaniei, toţi cei trei – Grigore XII la Roma, Benedict XIII de la Avignon şi Ioan XXIII de la Pisa- au renunţat la funcţie, acceptând alegerea ca papă a lui Martin V (1417-1431). Între ciudăţeniile care au marcat trecutul Vaticanului s-a numărat şi moartea papei Leon I (440-461)…în toaletă, pe timpul unei pauze de conciliu, dar şi legenda papesei Ioana (Ion VIII Anglicus), care ar fi ajuns pe scaunul pontifical în 855, deghizându-se în bărbat. Mistificarea a ieşit la iveală când pe “papesă”, rămasă însărcinată cu unul dintre valeţi, au apucat-o chinurile facerii în timpul unei procesiuni, fiind lapidată de mulţimea înfuriată. Povestea este dezminţită de istoricii oficiali ai Vaticanului, dar în sprijinul ei rămâne Sedia Stercoraria, un ciudat scaun de marmură găurit, care a fost descoperit în Lateran, Basilica “Sfântul Ioan”. Fiecare papă era obligat, înainte de învestitură, să se aşeze pe acest scaun pentru o…palpare care să îi determine sexul. Odată terminată inspecţia, cel care o efectua exclama: Duos habet et bene pendentes („Are două şi atârnă cum trebuie“).
* Pietro Boccadiporco a fost unul dintre primii papi care şi-au schimbat numele civil în timpul pontificatului (deoarece Boccadiporco însemna, în traducere, gură de porc). El a rămas în istoria papalităţii sub numele de Sergiu al IV-lea. La rândul său, papa Virgiliu (537-555) şi-ar fi cumpărat scaunul pontifical cu suma de 700 de lire de aur, primită de la împărăteasa Teodora a Bizanţului. Cel care l-a impus la Roma a fost generalul Belizarie, căruia Virgiliu nu i-a mai plătit niciodată suma promisă.
Valea Oamenilor fara cap
În nord-vestul Canadei, valea râului Nahanni, presărată cu gheizere şi cascade uriaşe, ascunde poveşti tulburătoare şi mistere nedesluşite. Zona, înconjurată de munţi înzăpeziţi, este accesibilă doar pe calea aerului, cu barca sau printr-o drumeţie istovitoare şi plină de pericole. Este şi motivul pentru care a rămas atâta amar de vreme neexplorată, în ciuda frumuseţii ei sălbatice şi a unei clime incredibil de caldă.
* Zeci de morţi misterioase
Devenită Parc Naţional în 1976, iar apoi inclusă în patrimoniul natural mondial din 1978, valea are o reputaţie terifiantă. Localnicii vorbesc despre spirite malefice care o bântuie şi care se răzbună pe temerarii ce se avântă să o cerceteze. Căci dincolo de spectaculozitatea peisajului, râul Nahanni oferă şi altă atracţie: aurul. Seria celor care au plătit cu propria viaţă călătoria în acest loc blestemat a fost deschisă, în 1906, de fraţii Macleod, Willie şi Frank, porniţi spre Klondike în goana după preţiosul metal. După doi ani în care nu s-a mai ştiut nimic de ei, cei doi au fost găsiţi pe mal, decapitaţi. Incidentul macabru ar fi fost poate uitat dacă nu s-ar fi repetat, iar şi iar, în anii care au urmat. În 1917, a fost rândul elveţianului Martin Jorgenson să-şi afle sfârşitul în mod la fel de tragic. Nouă ani mai târziu, în apropierea unui pârâu din zonă, o expediţie dădea peste oasele altui căutător de aur, Yukon Fisher. În 1945, un miner din Ontario, Ernest Savard, a fost şi el găsit în sacul de dormit, tot fără cap. Cel care a scos la iveală cadavrul a fost pădurarul Walter J. Tully. Şi vânătorul John O'Brien, un om al muntelui, experimentat şi obişnuit cu pericolele de tot felul, a fost descoperit îngheţat lângă focul de tabără lui, ţinând strâns în mână un chibrit. Teoriile abundă cu privire la ceea ce s-a întâmplat cu aceşti oameni, legendele vorbind despre circa 44 de morţi în condiţii suspecte. Unii pun decesele pe seama urşilor grizzly, dar ce fiară îşi decapitează cu atâta precizie victimele? Alte ipoteze susţin că misteriosul trib de băştinaşi Naha îşi apără astfel locurile sacre. Dar nu s-a găsit niciodată vreo urmă a unei asemenea comunităţi montane. Asta dacă facem abstracţie de cele circa 100 de schelete ovine găsite într-o peşteră de gheaţă cunoscută sub numele de Grotte Valerie, analizele demonstrând că turma – care a avut, fără îndoială, păstori- a murit de foame. În spatele crimelor în lanţ au fost bănuiţi că s-ar afla şi aventurierii rivali căutătorilor de aur ucişi, însă toate pistele s-au înfundat.
* Să fie demoni, să fie Sasquatch?
În aceste condiţii, nu-i de mirare că explicaţiile ce ţin de supranatural, de paranormal, au luat avânt. Localnicii evită zona şi vorbesc cu teamă despre demoni sau alte entităţi necurate care îşi fac de cap acolo. Alţii cred că de vină pentru tot şirul de decapitări ar fi…Sasquatch (cunoscut şi sub numele de BigFoot, pe continentul american), o creatură enigmatică, cu aspect humanoid, înaltă şi păroasă, despre care se crede că ar popula pădurile muntoase din SUA şi Canada. Există numeroase fotografii, marea majoritate neclare, şi filme (cel mai cunoscut fiind al lui Roger Patterson, din 1967) care ni-l arată pe Sasquatch, o fiinţă stranie, a cărei existenţă e mai mult folclorică. Sunt însă tot felul de martori care pretind că au zărit acest monstru, ba i-au auzit şi răcnetele sau i-au văzut urmele de paşi non-umani (picior plat, slabă diferenţiere a degetelor), de dimensiuni-gigant: 93 cm. S-au fotografiat până şi presupusele excremente ale creaturii, iar părul găsit, analizat biochimic de Jerold Lowenstein, a relevat apropierea de primatele superioare. Unii cercetători, printre care şi ziaristul John Green şi antropologul Grover S. Krantz, au susţinut înrudirea lui Sasquatch cu Gigantopithecus canadensis, o maimuţă care a trăit în pleistocen în sudul Chinei şi despre care se ştie că avea mandibule enorme.
* Posibilă intrare în Centrul Pământului
O altă ipoteză leagă ciudatele fenomene din vale de clima aproape tropicală de acolo, primăvăratică şi umedă, aproape inexplicabilă într-un mediu îngheţat. De aici ideea producerii unui vortex climatic, cu consecinţe nebănuite asupra unor indivizi. Alte voci invocă anomalia spaţiu-timp care ar exista în această zonă şi care ar produce morţi stranii. Sunt şi oameni care cred că acolo s-ar afla intrarea spre centrul Pământului, straşnic păzită de entităţi războinice. Atras de toate aceste legende, funcţionarul britanic Raymond M. Patterson a renunţat în 1920 la slujba sa de la Banca Angliei pentru a se avânta în sălbatica vale canadiană. N-a reuşit să-i descâlcească misterele, dar a scris o carte, “Râul periculos: Aventuri în Nahanni”, în care a descris detaliat şi foarte pitoresc călătoria în “teritoriul bântuit”, care într-un final l-a fermecat. Poate că tocmai această vrajă face victime…
Devenită Parc Naţional în 1976, iar apoi inclusă în patrimoniul natural mondial din 1978, valea are o reputaţie terifiantă. Localnicii vorbesc despre spirite malefice care o bântuie şi care se răzbună pe temerarii ce se avântă să o cerceteze. Căci dincolo de spectaculozitatea peisajului, râul Nahanni oferă şi altă atracţie: aurul. Seria celor care au plătit cu propria viaţă călătoria în acest loc blestemat a fost deschisă, în 1906, de fraţii Macleod, Willie şi Frank, porniţi spre Klondike în goana după preţiosul metal. După doi ani în care nu s-a mai ştiut nimic de ei, cei doi au fost găsiţi pe mal, decapitaţi. Incidentul macabru ar fi fost poate uitat dacă nu s-ar fi repetat, iar şi iar, în anii care au urmat. În 1917, a fost rândul elveţianului Martin Jorgenson să-şi afle sfârşitul în mod la fel de tragic. Nouă ani mai târziu, în apropierea unui pârâu din zonă, o expediţie dădea peste oasele altui căutător de aur, Yukon Fisher. În 1945, un miner din Ontario, Ernest Savard, a fost şi el găsit în sacul de dormit, tot fără cap. Cel care a scos la iveală cadavrul a fost pădurarul Walter J. Tully. Şi vânătorul John O'Brien, un om al muntelui, experimentat şi obişnuit cu pericolele de tot felul, a fost descoperit îngheţat lângă focul de tabără lui, ţinând strâns în mână un chibrit. Teoriile abundă cu privire la ceea ce s-a întâmplat cu aceşti oameni, legendele vorbind despre circa 44 de morţi în condiţii suspecte. Unii pun decesele pe seama urşilor grizzly, dar ce fiară îşi decapitează cu atâta precizie victimele? Alte ipoteze susţin că misteriosul trib de băştinaşi Naha îşi apără astfel locurile sacre. Dar nu s-a găsit niciodată vreo urmă a unei asemenea comunităţi montane. Asta dacă facem abstracţie de cele circa 100 de schelete ovine găsite într-o peşteră de gheaţă cunoscută sub numele de Grotte Valerie, analizele demonstrând că turma – care a avut, fără îndoială, păstori- a murit de foame. În spatele crimelor în lanţ au fost bănuiţi că s-ar afla şi aventurierii rivali căutătorilor de aur ucişi, însă toate pistele s-au înfundat.
* Să fie demoni, să fie Sasquatch?
În aceste condiţii, nu-i de mirare că explicaţiile ce ţin de supranatural, de paranormal, au luat avânt. Localnicii evită zona şi vorbesc cu teamă despre demoni sau alte entităţi necurate care îşi fac de cap acolo. Alţii cred că de vină pentru tot şirul de decapitări ar fi…Sasquatch (cunoscut şi sub numele de BigFoot, pe continentul american), o creatură enigmatică, cu aspect humanoid, înaltă şi păroasă, despre care se crede că ar popula pădurile muntoase din SUA şi Canada. Există numeroase fotografii, marea majoritate neclare, şi filme (cel mai cunoscut fiind al lui Roger Patterson, din 1967) care ni-l arată pe Sasquatch, o fiinţă stranie, a cărei existenţă e mai mult folclorică. Sunt însă tot felul de martori care pretind că au zărit acest monstru, ba i-au auzit şi răcnetele sau i-au văzut urmele de paşi non-umani (picior plat, slabă diferenţiere a degetelor), de dimensiuni-gigant: 93 cm. S-au fotografiat până şi presupusele excremente ale creaturii, iar părul găsit, analizat biochimic de Jerold Lowenstein, a relevat apropierea de primatele superioare. Unii cercetători, printre care şi ziaristul John Green şi antropologul Grover S. Krantz, au susţinut înrudirea lui Sasquatch cu Gigantopithecus canadensis, o maimuţă care a trăit în pleistocen în sudul Chinei şi despre care se ştie că avea mandibule enorme.
* Posibilă intrare în Centrul Pământului
O altă ipoteză leagă ciudatele fenomene din vale de clima aproape tropicală de acolo, primăvăratică şi umedă, aproape inexplicabilă într-un mediu îngheţat. De aici ideea producerii unui vortex climatic, cu consecinţe nebănuite asupra unor indivizi. Alte voci invocă anomalia spaţiu-timp care ar exista în această zonă şi care ar produce morţi stranii. Sunt şi oameni care cred că acolo s-ar afla intrarea spre centrul Pământului, straşnic păzită de entităţi războinice. Atras de toate aceste legende, funcţionarul britanic Raymond M. Patterson a renunţat în 1920 la slujba sa de la Banca Angliei pentru a se avânta în sălbatica vale canadiană. N-a reuşit să-i descâlcească misterele, dar a scris o carte, “Râul periculos: Aventuri în Nahanni”, în care a descris detaliat şi foarte pitoresc călătoria în “teritoriul bântuit”, care într-un final l-a fermecat. Poate că tocmai această vrajă face victime…
sâmbătă, 10 septembrie 2011
Experimentul Philadelphia
Pe marginea misteriosul Proiect Rainbow (Curcubeul), cunoscut mai degraba ca Experimentul Philadelphia, au curs rauri de cerneala timp de aproape sapte decenii, fara ca vreun singur cercetator sa poate oferi un raspuns multumitor legat de ceea ce se presupune ca s-ar fi intamplat cu distrugatorul USS Eldridge in 1943. Daca pentru unii, totul nu este decat o farsa a unor minti prea infierbantate, realitatea unor cazuri, multa vreme secrete (Proiectul Manhattan prin care se realiza primabomba atomica, sau Proiectul Habbakuk prin care se construia un portavion de gheata), nu a facut decat sa dea apa la moara celor care cred ca bizara teleportare a vasului american, din timpul celui de al doilea Razboi Mondial, este si acum o realitate bine ascunsa de autoritatile de la Washington.
Inca din 1930, cercetatorii americani analizau la Universitatea din Chicago posibilitatea de a face un corp invizibil prin intermediul electricitatii, activitate condusa, din cate se pare, de controversatul om de stiinta sarb, Nikola Tesla. Noua ani mai tarziu, proiectul era mutat la Universitatea de Studii Aprofundate din Princetown, acolo unde era cooptat in echipa de cercetatori si germanul Albert Einstein. Rezultatele studiilor nu au fost date niciodata publicitatii, sporind aura de mister a acestora, desi legendele urbane tesute in jurul lor spun ca invizibilitatea obiectelor fusese atinsa, chiar daca reusita nu implica decat obiecte de mici dimensiuni. Era punctul de plecare al celui ce avea sa devina unul dintre cele mai bizare si mai controversate proiecte din istorie, Experimentul Philadelphia.
Se pare ca in data de 28 octombrie 1943, in portul orasului Philadelphia, oficialii armatei americane pusesera la dispozitia cercetatorilor distrugatorul USS Eldridge pentru a testa efectele invizibilitatii asupra navelor de lupta. Ceea ce a urmat, se va dovedi un scenariu demn de filmele de groaza.
Conform legendelor tesute in jurul acestui experiment, la scurt timp de la pornirea puternicelor generatoare electrice instalate pe nava, USS Eldrige a fost acoperita de o ceata alb-verzuie care in cateva minute parea sa devina materiala. La scurt timp dupa aceasta, nava disparea din campul vizual si de pe ecranele radarelor pentru aproximativ 5 minute pentru ca, in momentul reaparitiei sa prezinte martorilor o imagine de cosmar. Multi dintre membrii echipajului erau carbonizati total sau partial, unii prezentau simptome de nebunie sau disparusera fara urma, in timp ce altii era integrati in structura metalica a navei. Martorii declarau ca USS Eldridge aparuse brusc la baza navala din Norfolk, la peste 600 de kilometri departare, pentru ca apoi, sa dispara in numai cateva minute, la fel de misterios precum aparuse. Oficialii armatei opreau, in regim de urgenta, experimentul, trecand totul sub tacere ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.
Conform legendelor tesute in jurul acestui experiment, la scurt timp de la pornirea puternicelor generatoare electrice instalate pe nava, USS Eldrige a fost acoperita de o ceata alb-verzuie care in cateva minute parea sa devina materiala. La scurt timp dupa aceasta, nava disparea din campul vizual si de pe ecranele radarelor pentru aproximativ 5 minute pentru ca, in momentul reaparitiei sa prezinte martorilor o imagine de cosmar. Multi dintre membrii echipajului erau carbonizati total sau partial, unii prezentau simptome de nebunie sau disparusera fara urma, in timp ce altii era integrati in structura metalica a navei. Martorii declarau ca USS Eldridge aparuse brusc la baza navala din Norfolk, la peste 600 de kilometri departare, pentru ca apoi, sa dispara in numai cateva minute, la fel de misterios precum aparuse. Oficialii armatei opreau, in regim de urgenta, experimentul, trecand totul sub tacere ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.
Daca Experimentul Philadelphia avea loc in anul 1943, in plin Razboi Mondial, primele referiri la acest caz apareau, in mod straniu, de abia 12 ani mai tarziu, in 1955.
La 12 ianuarie 1955, Morris K. Jessup, profesor de matematica si fizica, astronom amator si autor al cartii intitulate „Cazuistica OZN-urilor” primea o scrisoare misterioasa de la un anume Carlos Allende, in care erau redate, in detaliu, amanunte legate de disparitia ditrugatorului USS Eldridge, precum si simptomele ciudate ale putinilor supravietutori ai echipajului. Jessup avea sa fie socat de cele aflate. Din scrisoare reiesea ca marinarii de pe nava americana fusesera lasati la vatra din motive neelucidate, acolo unde efectele secundare ale teleportarii deveneau din ce in ce mai evidente. Allende descria cazul unui supravietuitor al experimentului care, aflandu-se la masa impreuna cu familia, s-a ridicat brusc, si-a luat palaria si a iesit prin perete fara ca cineva sa ii mai dea de urma vreodata. Un alt caz mentionat in scrisoare era cel al unui alt membru al echipajului care, in timpul unui conflict iscat intr-un local public, disparea fara urma in timp ce lovea mai multi oponenti. Allende atasase scrisorii, mai multe articole ambigue legate de presupusul experiment, articole ce aparusera in presa vremii, fara a da insa prea multe date concludente.
La 12 ianuarie 1955, Morris K. Jessup, profesor de matematica si fizica, astronom amator si autor al cartii intitulate „Cazuistica OZN-urilor” primea o scrisoare misterioasa de la un anume Carlos Allende, in care erau redate, in detaliu, amanunte legate de disparitia ditrugatorului USS Eldridge, precum si simptomele ciudate ale putinilor supravietutori ai echipajului. Jessup avea sa fie socat de cele aflate. Din scrisoare reiesea ca marinarii de pe nava americana fusesera lasati la vatra din motive neelucidate, acolo unde efectele secundare ale teleportarii deveneau din ce in ce mai evidente. Allende descria cazul unui supravietuitor al experimentului care, aflandu-se la masa impreuna cu familia, s-a ridicat brusc, si-a luat palaria si a iesit prin perete fara ca cineva sa ii mai dea de urma vreodata. Un alt caz mentionat in scrisoare era cel al unui alt membru al echipajului care, in timpul unui conflict iscat intr-un local public, disparea fara urma in timp ce lovea mai multi oponenti. Allende atasase scrisorii, mai multe articole ambigue legate de presupusul experiment, articole ce aparusera in presa vremii, fara a da insa prea multe date concludente.
Reticent in fata unor asemenea informatii, Jessup ii va scrie misteriosului sau corespondent, folosind adresa de pe plic, cerand mai multe detalii legate de respectivul experiment si de persoanele implicate in acesta. Raspunsul nu va veni decat cateva luni mai tarziu, de data aceasta semnat cu numele Carl Allen, in care ciudatul martor declara ca nu poate oferi datele cerute dar ca este gata sa se supuna unei sedinte de hipnoza. Convins ca este victima unei farse de prost gust, Jessup va intrerupe corespondenta.
Trecusera deja doi ani de la aceasta intamplare bizara, atunci cand matematicianul era chemat la sediul Biroului de Investigatii al Marinei Militare din Washington (Office Naval Research – ONR) pentru a da declaratii legate de cartea pe care o publicase cu ani in urma. Intrigat, Jessup se prezinta la sediul ONR acolo unde, spre marea sa surpriza, i se cere sa dea explicatii in legatura cu notele scrise de mana pe un exemplar din „Cazuistica OZN-urilor”, exemplar care sosise la ONR de la aceeasi adresa ca si scrisorile pe care Morris K. Jessup le primise in urma cu doi ani.
Notele pareau scrise de trei personaje (Domnul A, Domnul B si Jemi), cu stilouri de culoare diferita si cu semne de punctuatie insirate fara nicio logica aparenta. Jessup recunoaste scrisul Domnului A ca fiind cel al lui Carlos Allende/ Carl Allen, si ramane surprins de cunostintele avansate ale acestuia, precum si ale celorlalte doua personaje, in domeniul aviatiei, al principiilor de functionare ale OZN-urilor precum si de relatarile halucinante legate de Experimentul Philadelphia si diferite rase de extraterestri aflate pe Terra.
Trecusera deja doi ani de la aceasta intamplare bizara, atunci cand matematicianul era chemat la sediul Biroului de Investigatii al Marinei Militare din Washington (Office Naval Research – ONR) pentru a da declaratii legate de cartea pe care o publicase cu ani in urma. Intrigat, Jessup se prezinta la sediul ONR acolo unde, spre marea sa surpriza, i se cere sa dea explicatii in legatura cu notele scrise de mana pe un exemplar din „Cazuistica OZN-urilor”, exemplar care sosise la ONR de la aceeasi adresa ca si scrisorile pe care Morris K. Jessup le primise in urma cu doi ani.
Notele pareau scrise de trei personaje (Domnul A, Domnul B si Jemi), cu stilouri de culoare diferita si cu semne de punctuatie insirate fara nicio logica aparenta. Jessup recunoaste scrisul Domnului A ca fiind cel al lui Carlos Allende/ Carl Allen, si ramane surprins de cunostintele avansate ale acestuia, precum si ale celorlalte doua personaje, in domeniul aviatiei, al principiilor de functionare ale OZN-urilor precum si de relatarile halucinante legate de Experimentul Philadelphia si diferite rase de extraterestri aflate pe Terra.
Desi este convins ca totul nu este decat o continuare a farsei din 1957, Jessup este surprins de interesul aratat de oficialii ONR pentru scrisorile primite de la Allende dar si de, paradoxal, informatia conform careia adresa de la care fusesera expediate acestea nu este decat adresa unei ferme parasite si de insistenta cu care oficialii incercau sa il determine sa creada ca autorul scrisorilor este un psihopat.
Matematicianul nu a reusit sa mai gaseasca un raspuns la informatiile mai mult decat bizare cu care era, practic, bombardat. La 20 aprilie 1959, el era gasit mort, in propriul garaj, asfixiat cu gaze de esapament. Daca totul parea osinucidere datorata unei depresii, bine cunoscuta, de altfel, de membrii familiei, nu putini au fost aceia care au crezut ca moartea sa nu era una intamplatoare ci se datora, mai degraba, datelor pe care le obtinuse in legatura cu Experimentul Philadelphia.
Matematicianul nu a reusit sa mai gaseasca un raspuns la informatiile mai mult decat bizare cu care era, practic, bombardat. La 20 aprilie 1959, el era gasit mort, in propriul garaj, asfixiat cu gaze de esapament. Daca totul parea osinucidere datorata unei depresii, bine cunoscuta, de altfel, de membrii familiei, nu putini au fost aceia care au crezut ca moartea sa nu era una intamplatoare ci se datora, mai degraba, datelor pe care le obtinuse in legatura cu Experimentul Philadelphia.
Argumente pro si contra
Pentagonul a negat in repetate randuri orice implicare in presupusul proiect de teleportare/invizibilitate al navei USS Eldrige din 1943. Cu toate acestea, chiar daca argumentele aduse de oficialii armatei americane par pertinente la o prima vedere, pentru adeptii teoriei conspirationiste, si nu numai pentru ei, Experimentul Philadelphia nu este altceva decat unul dintre sutele de cazuri reale, ascunse cu grija de privirile curioase ale opiniei publice.
Pare greu de crezut, asa cum sustine Pentagonul, ca un proiect de o asemenea amploare sa fie realizat ziua in amiaza mare, intr-un port in care oricine putea sa vada presupusa teleportare. De altfel, marturiile veteranilor de pe distrugatorul american, precum si jurnalul de bord din acea perioada, aratau clar ca USS Eldrige nu numai ca se afla in misiune in Bahamas, dar nici macar nu a acostat in portul Philadelphia in decursul anului 1943. Mai mult, singurul martor al acestui eveniment, misteriosul Carl Allen, era de negasit.
Controversele apar insa in momentul in care, studiind arhivele mai multor ziare, oponentii variantei oferita de Pentagon descopereau primele declaratii oficiale ale reprezentantilor armatei americane. Din acestea reiesea faptul ca nicio nava nu fusese implicata in experiment dar, in mod ciudat, se recunoaste existenta unui proiect in care erau studiate efectele invizibilitatii asupra minelor marine.
Pare greu de crezut, asa cum sustine Pentagonul, ca un proiect de o asemenea amploare sa fie realizat ziua in amiaza mare, intr-un port in care oricine putea sa vada presupusa teleportare. De altfel, marturiile veteranilor de pe distrugatorul american, precum si jurnalul de bord din acea perioada, aratau clar ca USS Eldrige nu numai ca se afla in misiune in Bahamas, dar nici macar nu a acostat in portul Philadelphia in decursul anului 1943. Mai mult, singurul martor al acestui eveniment, misteriosul Carl Allen, era de negasit.
Controversele apar insa in momentul in care, studiind arhivele mai multor ziare, oponentii variantei oferita de Pentagon descopereau primele declaratii oficiale ale reprezentantilor armatei americane. Din acestea reiesea faptul ca nicio nava nu fusese implicata in experiment dar, in mod ciudat, se recunoaste existenta unui proiect in care erau studiate efectele invizibilitatii asupra minelor marine.
Nu a fost trecuta cu vederea nici moartea bizara a lui Nikola Tesla, cel care se retrasese oficial din proiect inainte de presupusul Experiment Philadelphia, sustinand ca descoperirile sale vor fi folosite in detrimentul umanitatii si nu in folosul acesteia, asa cum intentionase. Dupa acest episod, Tesla este scos din sfera oamenilor de stiinta, fiind catalogat drept un savant nebun. La numai doua luni dupa evenimentul in discutie, Tesla este gasit mort in camera hotelului in care locuia, in timp ce toata arhiva, cuprinzand studii, note si schite ale experimentelor sale, a fost sustrasa de catre FBI si catalogata, pana in prezent, drept una secreta. Nu mai putin important in aceasta ecuatie este si misteriosul proiect initiat de Tesla, despre care savantul sarb sustinuse, in repetate randuri, ca va oferi lumii o arma care sa puna capat tuturor razboaielor.
La fel de ciudata pare si declaratia lui Albert Einstein, savantul care intr-un interviu acordat unei publicatii americane sustinea: „Daca as fi stiut la ce va duce descoperirea mea, m-as fi facut ceasornicar”. De altfel, se pare ca genialul fizician si-ar fi distrus, cu buna stiinta, o parte dintre documente, declarand celor apropiati ca omenirea nu este inca pregatita sa faca fata descoperirilor sale.
Ca si cum nu era de ajuns, moartea misterioasa a matematicianului Moriss K. Jessup, precum si scrisorile sau notele scrise de mana pe cartea sa, nu au facut decat sa adanceasca misterul din jurul Experimentului Philadelphia.
La fel de ciudata pare si declaratia lui Albert Einstein, savantul care intr-un interviu acordat unei publicatii americane sustinea: „Daca as fi stiut la ce va duce descoperirea mea, m-as fi facut ceasornicar”. De altfel, se pare ca genialul fizician si-ar fi distrus, cu buna stiinta, o parte dintre documente, declarand celor apropiati ca omenirea nu este inca pregatita sa faca fata descoperirilor sale.
Ca si cum nu era de ajuns, moartea misterioasa a matematicianului Moriss K. Jessup, precum si scrisorile sau notele scrise de mana pe cartea sa, nu au facut decat sa adanceasca misterul din jurul Experimentului Philadelphia.
Top 10 conspiratii
Indiferent daca credeti sau nu in ele, conspiratiile stau pe limba tuturor. Si este cel putin interesant sa le cunosti, indiferent daca teoriile sunt adevarate sau nu. Gaseste in continuare un top al celor mai mari conspiratii din toate timpurile, de la lupta impotriva masinilor electrice pana la… vezi si singur...
10. Marile companii petroliere impiedica de peste 100 de ani dezvoltarea masinii
Cel mai concis, aceasta teorie a conspiratiei este expusa in excelentul film documentar Who Killed the Electric Car? din 2006, in care se lanseaza ipoteza ca diversele tehnologii care ar fi permis dezvoltarea ieftina, rapida si eficienta a masinilor electrice au fost suprimate (unele, aruncate in aer la propriu) de catre un consortiu obscur format din marile companii petroliere dimpreuna cu diversi indivizi aflati in pozitii cheie in chiar industriile producatoare de masini.
Primul lovitura de Knock-Out data masinii electrice s-ar fi petrecut in 1899, an in care un prototip foarte competitiv atingea recordul mondial de viteza de la acea data: 110 km/h! o performanta uluitoare pentru sfarsitul secolului XIX.In ciuda acestui fapt, nimeni nu a mai auzit nimic de prototipul cu pricina, iar masinile de serie produse in primii ani ai secolului XX atingeau cu greu 30-40 km/h.
A doua mare lovitura ar fi avut loc candva intre 1913-1914, cand eforturile comune a celor mai prolifici inventatori din acei ani, Henry Ford si Thomas Edison, de a produce un vehicul electric, ieftin si performant au fost impiedicate cu fervoare de tot soiul de indivizi cu larga putere financiara si influenta.
In sfarsit, ultima mare batalie s-ar fi dat recent, in pragul anilor 2000, cand General Motors si-a ingropat ”de buna voie” EV1, primul prototip de masina electrica a unui mare jucator din industria auto, care a intrat pentru o scurta vreme (1996-1999) in productia de serie.
9. Tsunami-ul din 2004 a fost provocat de o bomba
Cu cele 229.866 de morti pe care le-a provocat, Tsunami-ul care a lovit Oceanul Indian pe 26 decembrie 2004, din perspectiva numarului urias de victime pe care le-a produs, se afla pe locul 7 in topul celor mai mari dezastre naturale din toate timpurile si pe locul 2 in topul celor mai sangeroase cutremure. Insa, daca nu este vorba despre un dezastru “natural”, ci de un genocid care a fost initiat intentionat, cu ajutorul unei asa-numite bombe-tsunami, o arma nucleara care a fost detonata intr-o pozitie strategica din adancul oceanului?
"Conspirationistii" afirma ca tehnologia capabila sa provoace o tragedie de asemenea proportii este cel putin fezabila, din moment ce o seama de cercetari in acest domeniu au fost conduse inca din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, experimente cu bombe-tsunami realizandu-se in 1944 si 1945 in Noua Zeelanda.
De asemenea, inca din 1997, cu 7 ani inaintea devastatorului tsunami, Secretarul Apararii de atunci, din Statele Unite, William S. Cohen, afirma ca: “Exista grupari care au capacitatea de a se angaja in eco-terorism, prin tehnologii militare capabile sa schimbe clima, sa provoace cutremure sau eruptii vulcanice.”
Cu toate acestea, in afara ipotezei ca totul a fost un sangeros test la scara mare, cu greu se pot descifra motivele celor care ar fi lovit atat de crunt Sud-Estul Asiei prin tsunami-ul din Oceanul Indian.
8. Atacurile teroriste de la World Trade Center
Reprezinta, poate, cel mai fierbinte subiect care a cazut prada teoriilor conspiratiei in istoria contemporana.
Pe de-o parte, conspirationistii sustin ca o seama de indivizi din Guvernul Statelor Unite si din serviciile secrete americane au avut date certe despre iminentul atac, insa au ocultat voit aceasta pretioasa informatie – precum s-a intamplat pe 7 decembrie 1941, in cazul atacului aviatic japonez de la Peal Harbor, din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial –, refuzand sa intreprinda si cea mica actiune care ar fi impiedicat producerea atentatelor. Pe de alta parte, se speculeaza ca explozia celor doua avioane care au lovit Turnurile Gemene din New-York nu ar fi fost suficient de puternica pentru a conduce la prabusirea zgaraie-norilor WTC, aceasta producandu-se in urma unor explozii controlate (exista martori care sustin ca ar fi auzit aceste explozii), iar Pentagonul nu ar fi fost, de fapt, lovit de niciun avion.
Care sa fi fost scopul oficialilor americani care au orchestrat sau au permis sangeroasele atacuri? Foarte simplu: declansarea Razboiului impotriva terorismului, cresterea justificata a cheltuielilor militare si ingradirea, de asemenea, legala, a libertatilor si drepturilor cetatenesti.
7. Nu exista incalzire globala! Totul este o afacere mondiala
Conspirationistii sustin ca asa-zisa schimbare climatica este o frauda perpetuata pentru scopuri financiare si ideologice. Intreaga isterie in masa provocata de iminenta incalzire globala ar fi de fapt o facatura inventata de catre obscurul grup de interese
Bilderberg (130 de potenti financiari si persoane cu larga influenta, de la bancheri la politicieni) care se foloseste de incalzirea globala pentru a impune, in secret, o guvernare mondiala. Unul dintre cei mai inversunati sustinatori ai acestei teorii este chiar un climatolog, William M. Gray. Acesta afirma ca alaturi de terorism, incalzirea globala este inamicul public numarul 1 de care avea nevoie sistemul international de putere dupa sfarsitul Razboiului Rece, pentru a facilita marilor lideri impunerea unei cauze politice cu un larg succes la public, prin care sa se ia abuziv masuri politice, economice si sociale ce ar fi “absolut necesare” pentru a impiedica schimbarea climatica – adica pentru ca jucatorii din umbra sa-si realizeze interesele.
In urma obsesiei mondiale vizavi de incalzirea globala, ar avea de castigat politicienii, oamenii de stiinta, oamenii de afaceri, diverse structuri din ONU, miscarile ecologice, plus numeroase organizatii secrete, precum Grupul Bilderberg si Clubul de la Roma.
6. SIDA, Ebola si SARS au fost inventate in laborator
In ultimii 20 de ani, una dintre temele predilecte ale romanelor si filmelor de groaza este virusul scapat de sub control, experimentul bacteriologic si virusologic secret care ar penetra masurile de securitate, s-ar raspandi instant in intreaga lume si ar provoca apocalipsa.
Putini stiu insa ca asemenea subiecte de fictiune au aparut tocmai in urma ipotezelor unor (pseudo)oameni de stiinta care sunt convinsi de veridicitatea lor, publicand, spre sfarsitul anilor ’80 din secolul XX, o larga serie de lucrari mai mult sau mai putin documentate in care afirmau ca virusurile HIV, Ebola si SARS sunt de fapt niste superarme bacteriologice care au fost create in secret de catre Guvernul american. Mai mult de atat, raspandirea SIDA in Africa, in randul homosexualilor si al prostituatelor nu ar fi decat etape ale unui monstruos genocid in masa orchestrat de catre elemente puritane si xenofobe din administratia SUA, iar gripa aviara de acum 2 ani – un test la scara mondiala si un avertisment la adresa Chinei.
Conspirationistii care promoveaza aceasta teorie, mai sustin ca inca de la bun inceput exista antivirus pentru toate cele trei calamitati bacteriologice, insa acesta este tinut secret, in vreme ce diversele cercetari independente care urmaresc (re)descoperirea remediilor sunt infranate, impiedicate sau, in cele din urma, eradicate de catre cei care au lansat virusurile in lume.
5. Cine l-a asasinat pe Kennedy?
Poate fi considerat exemplul clasic de teorie a conspiratiei.
De altfel, foarte multi sociologi afirma ca acesta este punctul de cotitura in istoria conspirationista, momentul in care teoriile conspiratiile s-au transformat din joaca intelectuala a unui cerc restrans, grup de entuziasti intr-un adevarat si exploziv fenomen de masa.
Explicatia este foarte simpla, arata psihologii: defunctul presedinte american John F. Kennedy (29 mai 1917 - 22 noiembrie 1963), s-a bucurat de o imensa simpatie in randul americanilor, iar asasinarea sa a fost perceputa precum socul traumatic pe care-l resimtim in momentul in care ne moare un prieten sau o ruda draga.
Toate aceste ratiuni afective si psihologice, combinate cu numeroasele omisii, controverse si balbaieli din Raportul Comisiei Warren, care l-a decretat drept asasin unic pe Lee Harvey Oswald, au nascut o monumentala respingere publica a variantei oficiale, un oprobriu fara precedent in istorie. Asadar, cine l-a asasinat pe Kennedy?
Probabil, nu vom afla niciodata, pentru ca indiferent ce (nou) raspuns oficial ar mai da acum, la 48 de ani de la producerea controversatei crime, diversi oficiali americani, teoriile conspiratiei s-au impamantenit atat de bine, incat – probabil – pentru totdeauna vor exista numeroase (si poate argumentate) dubii in acceptarea unui raspuns final.
Cei mai vizati adevarati killeri ai lui Kennedy (chiar daca Oswald a apasat sau nu pe tragaci) ar fi de fapt, Rezervele Federale (sistemul bancar central din SUA), CIA, KGB, FBI, vicepresedintele Lyndon B. Johnson, Fidel Castro sau/si Mafia.
4. Guvernele ascund adevarul: extraterestrii exista!
Totul a inceput in noaptea zilei de 24 februarie 1942, cand numerosi martori oculari afirma ca au vazut mai multe obiecte zburatoare neidentificate pe cerul Los Angeles-ului, OZN-uri asupra carora artileria anti-aeriana americanaar fi deschis focul.
Precum in cazul asasinarii lui Kennedy, oficialii americani nu au dat o explicatie satisfacatoare opiniei publice – trebuie avut in vedere ca numarul californienilor care pretind ca au vazut OZN-urile se ridica la cateva mii, dar si faptul ca trecusera nici 3 luni de cand America intrase in cel de-al doilea Razboi Mondial, dupa atacul de la Pearl Harbor, iar americanii intrasera in fibrilatia psihologica a razboiului. 5 ani mai tarziu, pe 7 iulie 1947 avea loc celebrul incident Roswell– atunci, armata americanaar fi recuperat epava unui OZN care s-ar fi prabusit langa oraselul Roswelldin New Mexico. Si in acest caz, un numar impresionant de persoane – peste 100 – afirma ca ar fi vazut fie OZN-ul, fie epava acestuia.
Mai mult de atat, "conspirationistii" speculeaza ca americanii ar fi recuperat cadavrul unui extraterestru (sau chiar un extraterestru in viata).
Explicatia oficiala – cum ca s-ar fi prabusit un balon meteorologic – nu a multumit, din nou, pe nimeni.
De atunci, numarul celor care afirma ca au vazut OZN-uri a explodat, iuresul dezvaluirilor, controverselor si cercetarilor stiintifice si pseudo-stiintifice devenind un fenomen in masa, la scara planetara.
Psihologi afirma chiar ca in cazul ufologiei avem de-a face cu o prima si adevarata mitologie moderna, inventata in secolul XX.
3. Lumea este condusa de conjuratii secrete: masoni, illuminati, skull&bones
O organizatie secreta cu origini obscure, care se pierd in negura istoriei (studiindu-i o parte a simbolisticii, unii cercetatori sugereaza ca ar fi o recrudescenta a medievalului Ordinul al Cavalerilor Templieri; altii merg mai departe si afirma ca Motorul Prim al organizatiei s-ar situa undeva in Egiptul Antic), Masoneria a rasarit spre sfarsitul secolului XVI, inceputul secolului XVII.
De atunci, organizatia s-a mentinut intr-un discutabil (semi-)anonimat si s-a implicat din ce in ce mai activ in viata publica.
Se pare ca, inca din secolul XVIII, in ceea ce priveste ordinea mondiala, scopul secret al Masoneriei este crearea unei societati bazata pe idealurile libertatii, egalitatii, fraternitatii, separarii Bisericii de Stat si al tolerantei religioase. In acest sens, masonii au luat parte activ la numeroasele revolutii din secolele XVIII si XIX, care au zguduit lumea din radacini si au facut trecerea ireversibila de la societatile organizate medievale la cele moderne. Numarul lor a crescut constant – conform ultimelor estimari, in prezent, in lume sunt in jur de 5 milioane de masoni – iar Masoneria a strans in interiorul ei elite politice, religioase si artistice, astfel incat, daca o privim din perspectiva sociologiei politice si o identificam cu un enorm si planetar grup de interese, supozitia conspirationistilor cum ca masonii ar conduce lumea (sau, mai degraba, o parte a ei) capata iz de adevar.
Illuminati ar fi (in unele dintre ipoteze) crema elitei masonice, iar scopul acestora este mult mai obscur; in vreme ce Skull&Bones este o societate secreta, o fratie din cadrul prestigioasei universitati americane Yale, pepiniera studenteasca a Marilor Loje americane. Interesant este ca, pe parcursul secolului XX, in Statele Unite, intr-o proportie covarsitoare, aproape toate elitele din politica, administratie si finante – de la presedinti, la secretari de stat si directori de servicii secrete sau banci – au studiat la Yale si, evident, au facut parte din Skull&Bones.
2. New WorldOrder – guvernul mondial
Este varianta “hardcore” a teoriei precedente. Conspirationistii afirma ca un extrem de puternic si secret grup format din cei mai influenti membri ai diverselor societati secrete (un soi de elita a elitelor) comploteaza pentru a conduce lumea prin intermediul unui guvern mondial care ar inlocui treptat suveranitatea statelor.
Grupul ar fi responsabil de formarea climatului financiar modern din secolul XX – eruptia marilor companii transnationale si strans legate de acestea, de fenomenul globalizarii.
Interesant (si poate comic) la aceasta teorie a conspiratiei este faptul ca le reuneste intr-un enorm amalgam sincretic pe toate celelalte – New World Order face legatura dintre evrei si masoni, lansand controversata sintagma «miscare iudeo-masonica», ii pune in aceeasi barca pe Illuminati si pe extraterestri, reuneste nenumarate teorii apocaliptice si grupuri milenariste crestine (aici intra, de exemplu, toate speculatiile legate de pasapoartele biometrice si cipurile subcutanate), pe Hitler, URSS, pe Templieri, teroristi si cercetatorii care experimenteaza arme bacteriologice.
Sustinatorii New World Order afirma ca intreaga istorie se desfasoara in parametrii unui enorm Plan de inrobire mondiala a omenirii, fiecare epoca nefiind altceva decat o noua etapa in schema de desfasurare a maleficelor masinatiuni.
1. Sionismul – lumea este controlata de evrei
Ocupa prima pozitie a acestui top pentru ca este cea mai veche si mai ampla teorie a conspiratiei, strans legata de numeroasele ideologii xenofobe si politici rasiste care au bantuit istoria si fiind reinventata, practic, din antichitate si pana in epoca moderna, in fiecare secol in care au aparut miscari antisemite.
In secolul XX, teoria a fost propulsata de un controversat document, Protocoalele Inteleptilor Sionului, din care rezulta ca evreii dimpreuna cu masonii conspira pentru a acapara puterea mondiala si a controla lumea.
Textul are forma unor instructiuni de manual prin care noii membri acceptati in randul Inteleptilor sunt initiati in politica de cucerire a lumii prin controlul mass-media si a finantelor si prin inlocuirea ordinii sociale traditioanle cu una bazata pe manipularea in masa.
Intr-o proportie covarsitoare, majoritatea istoricilor si cercetatorilor care au studiat lucrarea in profunzime au dovedit ca aceasta este pe alocuri un plagiat dupa cartea satirica Dialoguri in Iad intre Machiavelli si Montesquieu (scrisa, in 1864, de francezul Maurice Joly) si un fals fabricat candva intre 1895 si 1902 de catre ziaristul rus Matvei Golovinski, la ordinul lui Piotr Rachkovski, seful diviziei de la Paris a politiei secrete rusesti, Okhrana. In ciuda acestor evidente, Protocoalele… au fost des folosite in mod propagandistic pentru a alimenta miscarile antisemite – multi analisti considerand ironic ca tocmai propagarea lor este o conspiratie in sine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)